Luciri de umbre se-mpletesc
Într-o târzie noapte
Cu sunet vag de pendul şters
Ce bate şi socoate
Al vremii mers, al vieţii ghes
Din acest nou mileniu
Ce tace-acum oprit, perplex,
Sub vraja de deceniu.
Privirea cugetului gol
Se-nalţã cãtre stele
Scrutând în van al nopţii sol
Ce-aşterne falduri grele
Pe ochi, pe pleoape şi pe gene,
Ca semn pios de ceas trecut
Prin strãvezii zãbrele.
Se-aratã galaxii adânci
Pictate de mistere
Ce joacã-al nopţii bal, se-ntrec
Sclipind în mii de sfere,
Dezlãnţuite pe poteci,
La sumedenii de parseci,
În chipuri efemere.
