azi cerul parcã-ţi este frate
uitându-ma în abis ţie
ţi-aş da constelaţiile toate
şi cu cât te simt mai departe
cu-atât te prefac galaxie.
azi parcã eşti sorã cu marte
în vârtejurile tale de purã agonie
mi-e dat sã mã pierd. se prea poate
ca dup-atâtea flãcãri consumate
eu tot sã te-aleg dintr-o mie.
azi parcã eşti clipa ispitei
deodatã, din iubiri demodate,
rãsare-efemerul ispitei
pierdute şi recâştigate
cãci tu, dintre toţi, eşti aparte.
