Totul s-a întâmplat în vara anului 2005. A
fost perfect. Mai mult decât atât ,însã
deocamdatã se cautã termenii care sã
defineascã starea de entuziasm şi fericire
care m-au cuprins în acele zile…..ce s-au
scurs ca nişte clipe. Momente ce pentru unii
nu ar reprezenta mare lucru, dar care în
sufletul meu au fãcut sã înalţe o mare de
soare! Soarele care mi-a încãlzit sufletul
şi mi-a redat speranţa unui nou
început…speranţa uneori încercam sã o
înec……însã valurile erau prea liniştite şi
prea blânde pentru a le strica farmecul. Aşa
cã, în sinea mea, am continuat sã visez…..şi
am ajuns departe! … cu visul….!
Sã ajungi sã vezi rãsãritul la malul
mãrii alãturi de persoana îndrãgitã ţie….e
unul dintre cele mai plãcute lucruri pe care
destinul ţi-l poate oferi. Totul este sã şti
sã dai culoare şi viaţã momentului
respectiv…lucru pe care…eu…..nu am mai fost
capabilã sã-l fac. Deşi sufletul meu începea
sã o ia razna…am reuşit sã mã abţin, cu
toate cã nu mi-a fost uşor, dar mi-am dat
seama cã dupã cele întâmplate între noi, nu
merita atâta bunãtate din partea mea.
Sã ajungi sã te scalzi în mare
alãturi de persoana iubitã, e de asemenea
ceva foarte plãcut şi de neuitat. Sã alergi
desculţ, pe plajã, prin apã, pescãruşii sã
zboare deasupra ta, razele soarelui sã-ţi
mângâie chipul sã-ţi lumineze ochii iar tu
sã-ţi îmbrãţişezi sufletul drag………e un lucru
enorm! Şi sã mai şi iubeşti………ATUNCI? ce-ţi
mai trebuie pentru a atinge perfecţiunea???
Pe plan fizic, un sãrut , iar pe plan
sentimental, sinceritatea şi încrederea în
persoana iubitã……care din pãcate contribuie
la imperfecţiunea momentului mirific de pe
plajã.
Sã ajungi sã visezi cu ochii
deschişi şi sã simţi cum te înalţi uşor de
atâta fericire…….e….dureros de plãcut…….dar
Sã ajungi sã te amãgeşti singur,
sperând cã vei mai gãsi o nuanţã slabã din
rozul vieţii pierdut anterior………E TRIST!