ma aflu la un pas de asfintit
si e atat de cald aici
deschideti fereastra
sa pot arunca cuvintele cu noduri
in statuia absenta pe langa care zilnic trec
sunt muta care striveste tacerea
intre penita tocita si foaie
sunt atat de muta incat
intr-o zi am recitat in librarie un gând
despre tacerile care se mai tiparesc inca
(vanzatoarea isi torsiona de teama
un zambet cretin peste trupul unei taceri)
e atat de cald
descheiati-mi camasa
de astazi nu ma voi mai impiedica
nici macar in semnele asteptarii
le-a ajuns si pe ele rutina din urma
(asteptarile mele au apucaturi de toamna)
intr-o zi am asteptat atat de mult
incat am avut impresia ca migreaza
anotimpurile de pe un umar pe altul
(paradoxal umarul de pe care pleca primavara
era intesat de cuiburi vii)
e atat de cald
deschideti fereastra
descheiati-mi camasa
sau mai bine
desfaceti cumva sufletul statuii
pe langa care zilnic trec
