am sã cobor pe rãdãcinile
ce ţipã din formolul atâtor vieţi
consumate grãbit
cu-o bârnã-n retinã
laboratorul v-a trebui sã-şi schimbe profilul
vitrina lumii se schimbã debusolant
luna istericã urlã mai tare ca lupii
la visele mele
sângerarea din lut hãrţi de-ntuneric
pe lumina din mine
în tatuaje grele tot vrea sã imprime
am sã cobor cu ruguri în palme
pe rãdãcina pãmântului
în miezul de început
forfota seminţelor
potenţele care-şi pretind galoanele
în irisul lumii prãfos
ca şi trãznetul ce oriunde poate sã cadã
când valoarea-i transfugã
prea mare-i vacarmul din uterul lumii
naşterea încã stã în balanţã
filtratã egal de alb şi de negru
am sã cobor pe tãrâmul dintâi
şi-am sã înfing tridentul în mine
din sângele meu vor ţâşni arteziene
cu ochi de luminã
