|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Marin Dorel |
,, Noroc Bun,, ei îşi ureazã, |
| |
Minerul pleacã de - acasã,
De la copiii şi nevastã.
La minã se duce-n grabã,
Dumnezeu îl are-n pazã.
Şi în muntele de piatrã,
El minerul zilnic sapã.
Ca sã scoatã la luminã,
Aurul negru din minã.
Minerul când intrã-n minã,
Are lãmpaşul în mânã.
,, Noroc Bun ,, ei se salutã,
Şi de moarte nu au fricã.
El, zilnic intrã în minã,
N-are soare nici luminã.
Doar lãmpaşul îl vegheazã,
Când în abataj lucreazã.
,,Noroc Bun,, ei îşi ureazã,
Şi în abataj lucreazã.
Cu combina taie-n strat,
Bancuri de cãrbune cad.
Lucreazã prin praf şi apã,
Cãrbune afar sã scoatã.
Şi când şutul ei sfârşesc,
Doar ochii â€"n cap le lucesc.
Bucuroşi când ies afarã,
Se îmbrãţişeazã iarã.
Şutul iatã sa gãtat,
Şi de moarte au scãpat.
Cã aşa-i viaţa de miner,
În subteran nu au cer.
Îl au doar pe Dumnezeu.
Ce îi aparã la greu.
Ei când ies afar din minã,
La Dumnezeu se închinã.
Sã-i ocroteascã mereu,
Şi la bine şi la greu.
dodorel62 â€" Severin
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
02.07.2018 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
522 /
0 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
