Ochii mari codaţi de dor,
Dece te-ai dus la mãnãstire,
În gene ţese-un lung fior,
Sub pleoape o galeşã privire,
Eşti tânãrã şi eşti frumoasã,
Ai vorba caldã şi duioasã.
Dar atât de greu de înţeles,
Ce dor în suflet ai tot strâns,
Lacrimile din nopţi de plâns,
Nimeni nu ţi le-a cules
