va trebui sã-mi îmbrac şi astãzi cãmaşa de zale
sã-mi arborez pe lance gândul meu cel frumos
e steagul de cavaler al privirii senine
din ordinul roşu al hematiilor tinere apoi
sã-mi încalec cu pulsul armãsarul de zi
sã-l înveşmântez mai ales cu dorul de luptã
sã-i dau sânge nãscãtor de fapte de glorii
iar mie Doamne
dã-mi armura pe care doar aleşii ştiu sã o poarte
cei duşmãnoşi sã piarã uimiţi de metafora ei
ca de o neomeneascã şi ciudatã strãlucire de har
fie-i numele binecuvântat
de acum şi pânã-n veac
