Dumnezeu stãtea intr-o barcã,
Fãrã sa facã nimic.
Când deodatã-ntr-o sclipire ludicã
De geniu mic se face-un gând pitic:
Aduce in mâna-i lut necopt şi moale
Modelând in grabã douã oale;
Apoi se mai gândeste puţin... şi le face
sticle.
Fiind rãcit strãnutã-ncet spre ele
Un bileţel uitat şi necitit;
Pe care-l rupe-n douã.
Apoi pune un capac
Sã nu se strice dacã plouã;
Şi le-aruncã-n marea de ceaţã
Sã se gãseascã şi sã se citeascã.
