Privesc cum se revarsã-albastrul serii ,
Pe luciul mãrii , mângâiat de val ,
Şi-n falduri violete , palmierii ,
Foşnesc lâng-un minaret medieval ,
Nu-i glas de clopot ruga ce rãsunã ,
Cântã muezinul sacru vers melodios ,
Care-n albele moschei adunã ,
Între pãmânt şi cer , orice pãcãtos .
Şi pe orice credincios.
Ei se rugau fierbinte lui Alah,
Eu parc-ascultam o muzicã de Bach
Privesc pe gânduri nimburile zãrii ,
Cãrãri pe care mã simt atâta de strein ,
Ne despart mereu valurile mãrii ,
Poate într-o zi o sã mã-ntorc , senin ,
Dar n-am sã-ţi spun de unde vin .
