Ajuns acasă - cu mama mă înţelegeam ca
şoarecele cu pisica - mă hotărăsc să dau la
facultate şi mă apuc de învăţat. Unchiul meu
era foarte bun la matematică şi la fizica
iar eu vrând la început să dau la facultăţi
unde se cerea această materie a fost rugat
de mama să mă mediteze, ceea ce a şi făcut.
Mătuşa mea care locuieşte în Timişoara şi
faţa de care am un respect deosebit pentru
că m-a primit pe vremea odiosului în casă şi
împreună cu unchiul meu au acceptat să
încerce să mă pregătească pentru admitere.
Mătuşa mea a ţinut mult la mine şi mai ţine
iar eu îi sunt foarte îndatorat faţa de tot
ce a făcut pentru noi cu toate că atunci
când eram mic mă speria trăgându-şi un
ciorap de nailon pe cap, jucându-se cu mine
în casa străbunicilor mei unde a crescut mai
mult şi care le era tare dragă. Uneori mă
făcea să plâng ducându-mă la şcoală cu ea
unde era suplinitoare pentru o perioadă
scurtă de timp. Acolo mă punea în prima
bancă de nu ştiu ce se întâmpla cu mine că
mă apuca o ruşine şi un plânset de trebuia
să mă scoată pe hol. Mă certa şi mă pedepsea
că mâncam văr de pe pereţi de tot timpul
trebuia să umble după mine să vadă ce fac.
Toate acestea mă amuză acuma când mi le aduc
aminte.
La matematică nu eram bun de nimic, nu se
prindea de mine da nici eu de ea pentru ca
această materie foarte grea era departe de
mine. Cât se mai zbătea unchiul meu să-mi
intre ceva în cap şi cât se mai necăjeau dar
eu tot botă şi tufă de Veneţia eram.
Noţiunile elementare şi problemele mai
simple care erau sub baremul intrării la
facultate le pricepeam şi cam atât...
Tot aşa la anul mă pregătesc să dau din nou,
dar acuma nu mai dau la facultate ci la o
şcoală de maiştri militari de aviaţie la
Mediaşi. Mă trimit ai mei cu eforturi foarte
mari încă cu câteva săptămâni înainte de
examene să iau ore. Fiind cazat la un hotel
din centru, cine era ca mine singur într-un
hotel îngheţat, în care mă încălzeam
alergând după fete dar mergeam şi la ore.
Vedeam că profesorul meu era mulţumit că
reuşeam să pricep exerciţiile mai elementare
sub pragul de admitere la o facultate şi
cred că era sigur că o să reuşesc. Vine
examenul scriu, rezolv exerciţiile şi sunt
bucuros. Dar ce să vezi, când se dau
rezultatele mă văd primul sub linie, ce
supărare pe mine şi ce ruşine. Fac
contestaţie şi mă revolt ca apoi să aştept
rezultatul în care se recalculează lucrarea
mea. A doua zi mă cheamă să-mi arate de ce
m-au picat, când intru pe hol îl văd pe
secretarul de partid, un ofiţer între două
vârste foarte gras de rău ce o ducea, că-mi
râde-n nas de nu realizez eu atunci ce se
întâmplă cu mine şi intru să-mi arate
lucrarea. Nu ştiţi dvs cum nu ştiu nici eu
dar aşa prosteala cum m-a prostit, cum mă
minţea prinzându-mă de obraz arătându-mi ca
albul ii negru şi negrul îi alb n-am
pomenit. Aşa am ajuns acasă să ştie toţi în
oraş că am picat primul sub linie (la noi
era o mare mândrie să intri la o şcoală
darămite la o facultate). Da ce să-i faci
aşa o fost să fie iar ai mei m-au trimis la
muncă. Uite aşa am ajuns să muncesc ca şi
muncitor necalificat, cu toate că am făcut
liceul, ajungând să-mi câştig banii la munca
cea mai de de jos cu toate că ai mei au
făcut eforturi uriaşe ca să pot să învăţ
germana iar mai târziu să intru la o şcoală
sau la o facultate. …
8.Fabrica
Uite aşa era viaţa mea ajungând să lucrez
muncitor necalificat la fabrica de mobila
din oraş cu toate că aveam calificarea şi
diploma de bacalaureat de mecanic maşini şi
utilaje. Ajung eu în fabrică începând să
caut pe cineva pe acolo, tot aşa căutând mă
întreabă un maistru că cine sunt (norocul
meu sau ghinionul era că soţia acelui
maistru a fost colegă cu mama) aşa ajungând
să mă ia la el în echipă, omul mi-a vrut
binele nu ştia despre mine multe iar mai
târziu a fost schimbat venind un neamţ în
vârsta a cărui ginere lucra acolo şi care se
uita la mine mai să mă bată tot timpul de nu
ştiam ce are cu mine. Aici ajung să lucrez
cu un alt neamţ care a avut probleme, nu
ştiu ce acuzaţii "penale" sau nepenale iar
tot ce lucram aveau tarife hilare fiind
migăloase de trebuia să stăm de multe ori
după program să terminăm, ca de când cu
problemele din liceu nu-mi mai mergea nimic.
Nu reuşeam să ajung într-un loc mai
bun.(mocoşeala era la ea acasă) Plătiţi
puţin şi fiind moi amândoi (de mobila
migăloasa ce trebuia să o facem) ne dădea să
montăm corpuri ce aveau tarife de manoperă
foarte mici că am ajuns să avem cele mai
mici salarii.
Într-o zi îl văd pe cel de la comenduire pe
acolo, nu ştiu ce căuta, dar m-am prefăcut
că nu-l văd si mi-am văzut mai departe de
treabă sau o fi vrut să-l văd ca să mă
intimideze şi să mă sperie plimbându-se
fudul prin fabrică. Dumnezeu să-l ierte şi
să-l odihnească în pace că am auzit ca
plecat la cele veşnice.
După câteva zile fac ce fac şi ating cu
amândouă mâinile o priză de mă trânteşte de
pământ de numai o minune mă face să scap cu
viaţă, picioarele erau în aer iar spatele ca
un glonţ s-a îndreptat spre pardosea de am
rămas năuc şi fără răsuflare. Nu era nimeni
la acea oră când eu trebuia să rămân peste
program să-mi termin norma sau ce aveam de
făcut să-i pot ajunge pe ceilalţi din
celelalte echipe. Am scăpat dar spaima a
rămas. Nu ştiu dar cred că firele sau cam
încurcat pe la priză iar eu o duceam înainte
cu chinul şi cu batjocora de pe la toţi pe
acolo. Eram o persoană Non Grata, pentru
mine totul era tabu iar după o vreme îl văd
şi pe băiatul profesorului de istorie pe
acolo fiind la ambalaj, dar n-a rezistat
mult şi a plecat. Mai târziu am auzit că
încercase să fugă din ţară şi câtă dreptate
avea…
