I
În fiecare dimineaţã
manuscrisul îmi zâmbeşte de pe desktop
ne bem cafeaua împreunã
ar dori şi o ţigare
dar ştie cã nu-mi place fumul
deoarece îmi dã senzaţia unui suflet
ce se evaporã-n aer
neavând şansa sã ajungã la prima vamã.
II
Mai sunt şi zile când este trist
încerc sã-l înţeleg
în momentul în care se ascunde în Recycle Bin
cãutându-şi
o parte din esenţa
modificatã cu o searã în urmã
nu vrea sã înţeleagã de ce omul
se schimbã foarte des
iar aceste schimbãri îl afecteazã doar pe el.
III
Pentru a-i alina suferinţa
îl mângâi cu iconiţa mouse-ului
şi îi şoptesc
precum o mamã pruncului:
â€-Copile
mai ai câţiva paşi
pânã la tiparâ€.
Se liniştete
începe sã viseze
privirea cititorului.
