Brittania
...
Cãtre cer urcau uriaşele stânci
Din prãpãstii largi şi adînci
Şi druizii alergau sã le spunã
Cu sudoarea pe feţe curgând,
Cã lumea lor va sã apunã curând.
...
Când lumina clipeşte
Şi pleoapa-i e-nchisã
Întunericul vorbeşte:
Am vãzut poarta deschisã
Cei fãrã somn sunt gata sã vinã,
Vor aduce moarte şi neluminã
Şi un rug imens vor aprinde
Focul lor va sui cãtre cer
Şi bezna vã va cuprinde
Şi vã vor strãpunge
Cu lãncii de fier
Şi vã vor strânge
Şi vor bea sânge.
...
Dar degeaba vorbeau
Cã nu era niciunul crezut.
Şi deodatã-au vãzut
Pe mare, corãbiile lungi
Cu catarge şi pânzele-n dungi.
Erau ceilalţi, care-au venit
Şi totul, atunci s-a sfârşit!...
