Å¢in legãtura
cu universul
prin coşul de la casã,
are puţinã funingine
pentru cã aici
îmi ard visele,
pe deasupra acoperişului
mi-am construit
un funicular
sã-mi care dimineţile
în ferestre,
sunt prieten cu norii,
îmi spalã paşii
de lumina strivitã
sub tãlpi,
cu meteoriţii adunaţi
din gãdinã
mi-am pavat aleea
ce duce
spre inima femeii
ce m-a pãrãsit
în deceniul trecut,
praful cosmic
depus pe ierburi
îl adun cu grijã
şi îmi îndulcesc ceaiul,
dar când vãd
cum zãpada aduce cerul
şi mi-l lipeşte de trup
ca pe un timbru
pe o scrisoare fãrã destinatar
am o stare
de parcã m-aş fi intoxicat
cu eternitate.
