şi este din ce în ce mai libertinã
fãrã sã-şi mai ascundã nurii zurlii
sub rochii de catifea
numai bune de pus în cap
acum fusta ei este din ce în ce mai micã
iar fesele-i zâmbesc draconic
mai cã-mi vine sã i-o trag domestic
pe la spate
sã nu-i mai vãd ochii trişti
ca o labã fãcutã delicat cu altã labã
poezia şi poetul
într-un veşnic 69
la ceas de apus
sub umbra unui ursuleţ de pluş
risipind copilãria
pe o rãstignire
în nisip
