Ca o amintire
cu gust
de pierdute
speranţe
vine toamna aceasta
strecurându-se
rece
şi oarbã
printre cântecele mele...
ca un zvon
de nelinişti
aducãtoare
de ploi
toamna aceasta
pe care
n-am mai dorit-o
ştiind
cã dincolo
de lacrimile verii
doar liniştea
primilor fulgi
mã poate ascunde
vreodatã
de mine
însumi
şi mã pierd
în arama
clipei
ca într-un sãrut
visãtor
cred cã toamna-i
doar un
etern
început
