În infinit gãseam doar aripi de zãpadã ce-ntunecau privirea,
blocau nedumerirea şi provocau simţirea.
În infinit vedeam eternitate, ce vântul nu desparte.
În infinit jeleam la patul alb de vreme, pãtruns de frig în vene.
În infinit simţeam salvarea, cãci bãnuiam chemarea.
În infinit zâmbeam jilav, de spaima pasului firav.
În infinit cântam şi mã jucam...
În infinit iubeam lovirea, anticipând cãderea.
În infinit uram sã zbor, acum mi-e dor.
