Doamne, dacã ai avea puţin timp
Şi pentru noi, mãcar acum, de Crãciun
Sã ne asculţi câteva clipe
Între douã apocalipse şi o nouã genezã
Dar e atâta nelinişte în jurul orelor noastre
Doamne, atât de puţinã pace şi dragoste
Printre cuvintele pe care le mai rostim
Iar norii indiferenţei au împânzit cerul
Acestui mileniu incert
Şi lacrimi, râuri de lacrimi
Udându-ţi picioarele
Doamne, mãcar acum, de Crãciun
Şterge minciuna din inimile noastre
Redã-ne speranţa în ziua de mâine
Apropie-ne de noi cei care am fost
Înainte de a fi uitat cu totul de tine
Doar frunze suntem, Doamne,
Irosite de vânt
Mugurii noştri, mãcar acum , de Crãciun
Lasã-ni-i nouã...
Aici, pe pãmânt
