|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Nicu Constantinescu |
DE VOI AJUNGE… |
| |
De voi ajunge sus în ceruri,
Îţi voi trimite-a mea adresã,
Te-oi aştepta acol’ de-a pururi
Sã vii şi sã-mi rãmâi prinţesã,
Ca în cele sfinte dimineţi
Când alergam ca o nãlucã
Şi înotam printre nãmeţi
Sau printre flori în luncã,
Sã te ajung şi sã te strâng
La piept cu disperare,
Sã nu rãmân acel nãtâng
Cerşind o dezmierdare.
Tu eşti şi roua dimineţii,
Eşti şi pictura mea rupestrã
Şi te-am fãcut mireasa vieţii,
Ispita mea din vis, maestrã,
Şi te-am purtat ca pe-o icoanã
În piept şi-n mintea mea rebelã,
Ţi-am dãruit viaţa doamnã
Sã urci pe ea ca pe o schelã;
Te-am cunoscut când era toamnã,
Te-ai comportat ca zâna bunã,
Şi te-am iubit frumoasã doamnã
Şi te-oi iubi şi-acolo-n lunã;
Aşa cã, de-o s-ajung în ceruri
Cu domiciliul meu stabil,
Te-oi aştepta cu multe daruri
Doamnã cu suflet de copil;
Ne-om contopi zburând prin stele,
Ne-om integra în lumea discretã,
Vom fi feriţi uitaţi de rele,
Cosmonauţi fãrã rachetã!
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
20.11.2013 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
705 /
3 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
