Imagini negre din trecut se-adună prin tablouri,
Un suflu greu, chinuitor, răzbate din ecouri.
Misterios, cu chipul tău îmi bântui amintirea,
De ne-nţeles e graiul tău, profundă mi-e
mâhnirea.
Cărări nebănuite baţi, să fi în al meu vis,
Se nasc poteci fără sfârşit când totul este
scris.
În somnul mut de veci, te-aştept în miez de
noapte,
Să te simt iarăşi printre noi, să-ascult a
tale şoapte.
