Asearã te-am vãzut
Desculţã prin ocol.
Pãşeai aşa mãrunt,
Prin vânt cu capul gol:
Atât de zveltã-a ta mireasmã şi ochii-ţi strãluceau
Mã-nvãlmãşeau când inspiram, când respiram,
Vedeam şi cum priveai în ochi ce te priveau şi încãlzeau
În jur... de sus cã-i pânã jos ce luminau.
Şi ochii mei renasc acum la rãsãrit,
Cum m-adorai cu pãrul despletit...
O pãturã ce te-nvelea o laşi pe roua dimineţii,
Încercuindu-mi trupul, cu dragoste nebunã şi plinã de emoţii...
Apoi sã vinã ziua, cu nopţi mã voi certa,
Şi sã ne lase le vorbesc, cu glas ce le îngânã
Ca noi sã nu murim,
Sã fim în zori de zi dulce seninã...
Mi-nchid uşor eu ochii şi te salut de noapte bunã.
