În maniere inconfundabile
trateazã fiecare peţitor - domeniului artei
în tandreţuri,lãsând câte un loc
la,, masa tãcerii,,
uneltele scrijelind cu grijã
fiecare perete de suflet
lemnul încãlzeşte atmosfera rece
fãcându-şi loc pe ţocluri
perpetuând simetric scopul
cronicile se umplu de seninul creaţiei
în detrimentul fericirii exhaustive
privirile palpitã în faţa ,,porţii sãrutului,,
o atingere sacrã de lumi paralele
ale unor iubiri în vitrine de sticlã
trãiri interioare lovesc în piatrã
contopindu-se în dimensiunea proprie.
Aşa nu se vor pierde nici umbrele,
nici cuvintele şi nici,, infinitul,,
din,, coloana,, vertebralã a timpului.
