Cunoşti senzaţia aceea
când îţi dai seama cã cineva
te priveşte în toatã goliciunea ta?
Cam aşa e şi cu poezia asta, dom’le â€"
îţi vine sã-ţi acoperi goliciunile
doar cã nu ştii unde anume sã-ţi plasezi mâinile…
ideile…cuvintele…tãcerile.
Nu mã întreba în ce constã perversitatea,
poate tocmai în iluzia cã într-o zi
tu însuţi vei fi cel ce se priveşte
de dincolo de goliciunea (egoticã uneori)
a propriei existenţe efemere
şi vei vedea…
ce?
E doar un altfel de eschibiţionism, dom’le.
