În ochii serii migdalaţi,
se leagãnã silabele nubile,
pe umeri cu petale de mãtase,
în straie purpurii, senine,
copile-nfãşurate
în mir şi în luminã.
Neţãrmurite, din cer
alunecã-n cascade-
ca roiuri de albine
şi se-ntrupeazã-n versuri
suflând în piculine.
Cuvintele-omizi ciudate-
blajine-n tainã ocrotesc
cu vie-acuitate
poemele de mâine.
Sã prindã vor, în tainã,
purtate de-alizee,
prin jocuri de oglinzi,
aripi de melopee.
Un flutur se desface
dintr-un eteric voal
şi ţese-acum brocarturi
cu fir nepãmântean.
