Am intuit mereu acest sfârşit fatal
În care devenim materie surdo-mutã
Priveşte cum se-ntâmplã demersul imoral
Şi cum se instaleazã tãcerea absolutã
A devenit fireascã aceastã amuţire
Acum când se cunoaşte motiv de separare
Sã fie scris în ziare sã fie datã ştire
E stare de asediu şi stare de predare
Ţi-am oferit iubirea ca pe-un tratat de pace
Sã mã împac temeinic cu radicalul tãu
Sã nu fie vreodatã nevoie a mã-ntoarce
Îngenuncheat la poarta pãrerilor de rãu
Şi asta-i tot femeie. Zadarnic e-a te teme
Iubirea de poet e-un lucru gratuit
Dã-mi şi dispreţ oferã-mi şi blesteme
Sã ştiu cã eşti şi cum cã s-a sfârşit
Iar acum, cât mai sunt
Sã mã scuzi de deranj
Redevin amãnunt
Redevi personaj
Suntem tot noi
În tãcerea ruralã
Funcţie de doi
Ecuaţie fatalã
