Împãrtãşanie
..
Ai auzit vreodatã o frunzã cum suspinã
Când vântul o atinge cu-o şoaptã delicatã?
Când soarele îi dã sãrutul de luminã,
Cum suspinã frunza ai auzit vreodatã?
...
Ai simţit vreodatã mãrunta picãturã,
Acel minuscul fulg de nea care te-atinge
Cum te sãrutã-n treacãt pe un colţ de gurã
Şi-n rãsuflarea-ţi caldã moare şi se stinge?
...
Dar vreo sãlbãticiune, te-a privit vreodatã
Mai mult decât speriatã, degrabã curioasã?
Vãzut-ai cum privirea-i limpede şi curatã,
Te-a pãtruns o clipã fãrã de timp rãmasã?
...
Acestea toate-s daruri pe care le primeşti
Când îndrãgeşti natura aşa cum este ea,
Învaţã s-o respecţi, învaţã s-o priveşti
Şi-ţi va împãrtãşi din frumuseţea sa!
