Capul meu tentacular e ca o tablã de şah
În care vâjâie uragane şi tropot de sturioni
Un procuror obraznic împunge acuzator
Ä‚la sunt eu când joc în deschidere cu albele
Apoi vine unu, dracu ştie de unde
Tot eu, avocatul apãrãrii, cu negrele
Care întoarce picioarele mesei de joc pe dos
Vreau sã o iau în dreapta cã acolo e izbãvirea
Dar stânga nu mã lasã, plânge şi cere de mâncare
Când sunt convins cã susul e sus indubitabil
Se rãsteşte josul la mine sã întoarcem foaia
Vin rãspunsurile vesele pe cãrãri neurologice
Dar în spate se înghesuie automat suratele
Întrebãrile mirate ca nişte oi pe câmpurile creţe
Cred şi nu cred, vãd şi sunt orb, aud dar sunt surd
Mã prãbuşesc pe spiralã liftului interior
Şi mã ridic pe balustradã optimismului infantil
Când venim ar trebui sã ne numim muribunzi
Iar bebeluşii sã fie morţi vii
Cãci totul este şi nu este în acelaşi timp
Nebuni de legat vise în hambare cu ciulini
